Odiseea lui Sile

     Echipa noastra a pierdut duminica, o noua sansa de a trece pe locul 6 de playoff si de a fi la ,,mana ei”. Jocul a fost unul haotic de neinteles pentru multi, insa unii dintre fanii nostri continua sa-i acorde lui Miriuta, increderea lor.
      Fara prea multe argumente pro, sustinatorii lui nea Vasile cel popular, sunt convinsi ca acesta va reusi, dupa ,,implantarea” lui Gabi Torje in primul 11, sa castige tot pana la final si sa ne salveze de la o rusine istorica.
        Asa cum este si firesc, mi se pare foarte sanatos, sa nu ne scindam si sa evitam contrazicerile inutile!
     Fara sa incerc sa conving pe nimeni, ca una sau cealalta tabara are dreptate, o sa incerc sa analizez obiectiv prestatia echipei in mandatul Miriuta, cantarind plusurile si minusurile pentru a face lumina in acest caz.
       Venit intr-un moment de ,,criza”, imediat dupa ,,fuga hoteasca” a lui Gurita la nationala, Miriuta a parut a fi cea mai buna alegere pentru Dinamo, el facand o ,,figura” frumoasa cu C.F.R. in sezonul trecut. Aratandu-se a fi foarte increzator si optimist, considerand ca poate redresa situatia fara probleme, a promis tuturor fanilor, ca echipa va juca eminamente ofensiv si va domina adversarul dupa modelul echipelor nemtesti.
    A analizat lotul si a admis ca este unul bun, insa dupa doua trei meciuri, jucate ca o echipa mica, a iesit la rampa, acuzand lipsa de calitate a jucatorilor. Echipa a inceput sa joace, in forta, in stil britanic, abuzand de mingi lungi inalte, direct pe varful impins si a creat cele mai multe ocazii de gol la cornere. Schimbarile sale au fost in rare cazuri benefice, iar echipa s-a infiletat pe locul 7 in clasament.

A continuat obsesiv sa-l introduca in teren pe Bokila, desi orice amator vedea cu ochiul liber, ca acesta este o ,,umbra” si se afla in lot fara justificare. Speriat ca va fi demis, a incercat sa arunce vina asupra jucatorilor, pe care i-a oferit presei dar si conducerii, insa dupa ce Clau-gol a refuzat postul, a revenit la o atitudine ,,paterna” fata de acestia. Constient ca jucatorii te ,,ridica”, jucatorii te ,,coboara”, a impacat vestiarul si a fost de acord ca tanarul Costache sa fie vandut la C.F.R. dar a si aprobat plecarile lui Anton si Filip ulterior. 
  Desi stia ca are programul cel mai greu, dintre echipele implicate in hora calificarii in playoff, a jucat la Timisoara ca si cum ar fi fost pe banca Chiajnei si ne-a oripilat pe toti, aparandu-se tot meciul pe doua linii ca si cum intalnea Barcelona. Dupa meci a iesit din nou la rampa si i-a ,,infierat” pe Bokila si Rivaldinio, considerand ca acestia sunt resposabili de rezultat, desi acele ocazii de a marca, au venit din pura intamplare si nu datorita vreunui sistem de joc inteligent.
   La plecarea in vacanta a fost incredibil de abil si a intocmit o lista de jucatori necesari, precum si un plan ieftin de redresare a echipei, incercand si reusind sa fie pe placul lui Pinocchio, prin pretul de cost redus! Pe suporteri i-a vrajit ca o sirena, cantandu-le la harpa, ca este timpul sa mizam pe tinerii imprumutati, iar Dinamo sa nu mai fie dependenta de strainii mercenari.
   Desi exista posibilitatea de a fi demis, el a fost ,,crutat” de patron, care a analizat cele prezentate in planul de ,,bataie”, revenind in forta si mazilind cativa jucatori fara o discutie prealabila cu acestia.
   In campania de achizitii el a incantat, reusind sa-l convinga pe Muresan, sa-i dea drumul lui Dan Nistor, dar si sa plece in cantonamentul din Cipru, cu lotul aproape complet.
   In Cipru a mentinut o atmosfera placuta si a oferit niste rezultate pozitive in partidele de verificare, dar jocul nu a incantat. A declarat ca lotul este complet si ca mai poate veni doar Papa de la Roma, sa sfinteasca vestiarele si echipamentele de joc, insa si-a pierdut glasul cand a ramas fara Filip si Nascimento, cu doar 10 zile pana la reluarea campionatului.
  Papa de la Roma nu a venit, insa Papa Torje l-a salvat de la o situatie ,,maronie”si apoi ca o cireasa de pe tort, a aterizat si Palic pe care, el tocmai il refuzase... A spus Bogdaproste, a luat o icoana in mana si a trebuit sa se descurce, nu inainte de a-si exprima regretul, ca nu i-a avut la pregatire pe cei doi superfotbalisti, picati in traista.
  Infricosat de mobilitatea excesiva a oltenilor, a cerut patronului sa poata juca in Stefan cel mare, desi suporterii i-au cerut vehement, sa-i respecte si meciurile de acasa sa se joace in conditii europene pe National Arena. 
  A incurajat jucatorii inoculandu-le ideea ca in cazul ratarii calificarii in playoff, va avea loc un cataclism planetar si ,,cu totii vor muri”, desi era limpede ca acestora le vor tremura picioarele, la gandurile apocaliptice.
  A cerut sprijinul suporterilor si a afirmat ca va juca la victorie, dorind ca Dinamo sa nu fie dependenta de jocul rezultatelor.

In meciul cu oltenii a inceput temator, cei 4 fundasi ai nostri parand ca ,,se bat de musca”, calcandu-se pe picioare in careu... Dupa golul primit, e drept cu largul concurs a lui Hotegan, a continuat sa tina jucatorii in lesa, echipa jucand de ,,nerecunoscut”. Dupa ,,pleasca” oferita de ,,Sfantul Calancea”, care ne-a oferit sansa sa egalam, la prima ocazie venita din nimic, a continuat aceeasi partitura fricoasa, fara sa efectueze nici o schimbare, desi Monroy juca cu ,,frana de mana trasa”, de frica unei eliminari, iar Hanca nu stia la care poarta atacam. L-a scos pe Monroy imediat dupa faza in care Barbut putea inchide meciul, insa intrarile lui Popa si Olteanu pareau ca nu au fost de ajuns, asa ca in disperare de cauza a introdus si ultimul atacant ce-l mai avea pe banca. Jucatorii au inteles mesajul indirect, Nistor a parut ca se descatuseaza si scapa din lesa, repezindu-se ca un pitbull, impreuna cu Olteanu si May, asupra tuturor mingilor respinse in disperare de fundasii craioveni. Totul se putea termina rau, dar si nesperat de bine, cand dupa pasa simpla dar geniala a ,,manzului” Moldoveanu, Popa a driblat scurt si a inscris cu sange rece, aducand egalitatea. In acel moment nu stiam ce sa mai cred, pentru ca Miriuta se bucura de parca tocmai ne calificasem in playoff, iar jucatorii confuzi intarziau sa duca mingea la centru, pentru o reluare rapida. Divina comedie s-a terminat cu bara nedreapta, dar si cu declaratiile deja senile ale lui Miriuta, referitoare la calificare!
     Cam asta a fost dragii mei, Odiseea  de 4 luni a lui Sile, pana in acest moment si vreau sa va intreb pe aceia dintre voi care il sustineti: 
   Joaca echipa noastra ceva, in momentul de fata?
  Unde este jocul ofensiv cu care ne-a amenintat, inca de la preluarea echipei?
  De ce Dinamo se afla inca pe locul 7, desi el este la echipa de 4 luni?
   As mai continua cu intrebarile, pentru ca am multe, insa va respect prea mult pe voi, pe aceia care inca-i mai acordati increderea voastra... Pentru voi o sa incerc sa ma prefac, ca totul este bine si ca vom avea un Happy end! Datorita voua, a camarazilor mei trecuti prin greu, o sa-i acord un nou vot de incredere acestui om si voi indemna la unitate intre ,,caini”!
  DOAR DINAMO BUCURESTI ESTE IN INIMILE NOASTRE!
sursa photo: www.fcdinamo.ro